s.i.m.t.
simt o presiune ciudată
prea multă vorbă
spusă, nespusă,
poate doar dedusă
din priviri,
dar chiar și așa, îi simți prezența
și te-apasă, te înțeapă.
e ușor epuziantă-
și, deodată
parcă toate-n juru-ți
se adună, oameni de tot soiul
ba grăbiți, alții-s chill,
trec prin jurul tău și te trezesc
la realitate
printr-o oarecare atingere ușoară
umăr-la-umăr și ești acolo,
în mijlocul haosului care este
realitatea. și te-apasă.
te înțeapă-
când știi că, pentru un moment,
erai în pace, lăsat condus
de trupul tău obosit
dar în căutare de-un răspuns
sau o sticlă de vin;
lăsat purtat de gândul tău
cam repetitiv, dar zgomotos
ce-l poate scoate din amorțeală;
lăsat condus de ochii-ți triști,
dar sinceri, paradoxali
făcuți din sticlă, însă,
ușor de citit
până la urmă, erau doar sticloși.
furtunoși, pătrunși de mii de amintiri
sau trăiri care parcă erau on repeat
și tu erai prea obosit
să mai pui caseta pe pauză.
simt. deci exist.
Comments
Post a Comment